Hai sa ne certam

Esti o parte minuscula a constiintei cosmice, asa cum este fiecare alta fiinta care exista, a existat sau care va exista vreodata. Lumea in care traim depinde in mod direct de fiecare dintre noi, esti la fel de important ca oricine altcineva, nimeni nu este mai putin important decat altul. Daca doresti ceva, s-a dovedit ca trebuie intai sa rostesti cuvintele pentru a crea realitatea. Asadar, am hotarat sa ne certam, sa-ti raspund cu aceeasi moneda. Dar nup, nu pot face asta :) Calitatile noastre sunt pentru a ne ajuta pe noi si pe cei apropiati, nu pentru a face impresie sau a-l face pe celalalt sa sufere pentru a ne arata intr-un final cat de mult tine la noi ...de aceea se spune ca este frumoasa impacarea. De ce este nevoie sa te certi, ca sa-i spui cuiva cuvinte dragi? Toate aceste cuvinte grele pe care le folosesti sa te certi se vor intoarce impotriva ta. Gandul creeaza totul. Gandul inseamna energie, care odata creata nu mai poate fi distrusa.



Doi îngeraşi s-au gândit să se joace de-a oamenii.
- Uite cum facem, a spus cel care avea mai multă experienţă cu pământenii, ne aşezăm la distanţă unul de celalalt. Tu mă chemi la tine, dar eu nu vin. Şi din cauza asta ne certăm un picuţ, aşa, la fel ca oamenii, că se pare că le place mult asta, din moment ce o fac mai tot timpul. Vrei?
- Bine, a încuviinţat cel de al doilea.
- Îngeraşule..., zise rugător primul, hai la mine.
Celălalt îngeraş veni cât putu el de repede lângă prietenul său, cu faţa strălucind de zâmbet.
- Aaa, nu, nu aşa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai înţeles?
- Da, spuse iar cel de-al doilea îngeraş. Dar cum auzi "Îngeraşule, hai la mine", cum se duse ţintă lângă amicul său şi îl îmbrăţişă.
Acesta îl mai instrui încă o dată:
- Eu te strig, dar tu te ţii tare şi nu vii. Bine?
- Îngeraşule... Îngeraşule, vino, te rog, la mine ...
În sfârşit, hotărât să nu se mai lase convins, cel de-al doilea îngeraş spuse:
- Nu vin.
- Bine, atunci vin eu la tine, îl linişti primul îngeraş pe prietenul său, mergând într-un suflet lângă acesta şi îmbrăţişându-l cu multă afecţiune.

Iubirea si moartea

In incercarea de a da o definitie celor doua cuvinte oarecum contrastante, m-am oprit si am copiat din dictionar:

IUBÍRE, iubiri, s.f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.

versus

MOÁRTE, morți, s.f. Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces.


Fiecare iubeste si simte despartirea in felul lui. Cu cat aprofundezi si incerci sa intelegi sentimentul cu atat se deschid neintelesuri si mai mari. Ne nastem din iubire, traim si speram sa fim iubiti si murim inconjurati de cei dragi, cei prin care vom trai mai apoi in amintiri.
Nimeni nu ne invata "cum" sa iubim. Putem invata cum sa dominam o persoana, cum sa o "citim" atunci cand suntem mintiti sau cand spune adevarul, insa iubirea vine prin deschiderea sufleteasca. Tu esti singurul care poate decide ceea ce simti, nimeni nu poate lua hotarari in locul tau. Este ca o melodie pe care dansezi dupa ritmul ei sau ca o apa curgatoare caruia te lasi dus curentului.
Cand iubim avem tendita de a face lucruri minunate, de care nu am fi crezut ca am fi capabili. Totul in jur pare minunat, viata este minunata si ni se citeste o sclipire in priviri, devenim mai frumosi, mai veseli si totul ne merge mai bine, si chiar daca nu ne merg lucrurile prea bine, nu conteaza, la un moment dat tot ne va reusi ce ne-am propus. De aceea se spune "vrei ceva? renunta!" - pentru ca atunci cand incetezi sa urmaresti scopul a ceea ce-ti doresti, atunci il vei obtine cu usurinta.
Cand vorbim de iubire ne referim de obicei la sexul opus, insa iubirea este tot ceea ce ne inconjoara, este insasi viata. Iti propun un exercitiu. In locul unde esti acum (probabil pe scaun sau daca esti acasa intinde-te pe jos) alege o melodie lenta, care iti place tie foarte mult, care te relaxeaza. Stai pe spate, inchide ochii si incearca sa-ti imaginezi cel mai placut peisaj - marea in asfintit pe faleza cu briza ei cum iti bate prin par iar cativa pescarusi zburand pe cerul albastru sau imagineaza-ti ca esti pe varful unui munte, iti intinzi mainile si simti mireasma brazilor cum iti patrunde in simturi - gandeste-te pe rand la fiecare particica din tine - pieptul este usor, respiri calm si rar, mainile le simti usoare, neincordate, picioarele sunt moi, lejere, umerii lasa-i relaxati, stai in pozitia asta relaxanta atat cat trebuie,lasa iubirea sa patrunda prin tine pana ce devii pufos (pufoasa), apoi iesi in lume si discuta cu cei din jurul tau. Vei observa diferenta atunci cand vei iesi din incapere si vei obtine o stare relaxata plina de iubire, degajata.

Iubirea e acea stare in care ai putea iesi pe strada si sa strigi "iubesc! cu-adevarat simt ca traiesc" te simti liber si in stare sa muti muntii.

De mult am incercat sa termin postarea - despre dragoste as putea vorbi la nesfarsit, insa, despre moarte nu multi doresc sa vorbeasca. Nu e ceva placut. Cand moare cineva drag te doare si cu greu iti poti lua ramas bun, ca pana la urma, despre asta este vorba, trebuie sa-ti continui viata alaturi de cei care-ti sunt aproape. Iti aduci aminte ultimele cuvinte si ti-ai fi dorit sa-i spui ce mult o(il) iubesti sau te invinovatesti si te gandesti ce-ar fi fost daca ai fi procedat altfel, poate nu s-ar fi intamplat.Clipa in care nu ai iubit se poate rasfrange asupra ta, n-o pierde!. Nu este vina ta! cu totii o sa murim, dar la timpul nostru. Sufletul celor care mor nu va fi liber decat atunci cand ii vei elibera. La timpul potrivit vei fi langa ei si-i vei putea iubi. Daca ar putea acea persoana sa-ti vorbeasca pentru ultima oara, ce crezi ca ti-ar spune?! "Traieste-ti viata, eu mi-am trait-o pe-a mea! Si eu te iubesc la fel de mult. Elibereaza-ma!". Era o expresie in engleza "If love somebody set him free", care cred ca este potrivita si pentru cei ce traiesc si-i iubim - nimeni nu si-ar dori sa-i restrictionezi dreptul de a fi liber. Cateva experiente m-a facut sa cred ca exista totusi ceva "dincolo" si nu numai trup, ci sufletul nostru. Se zice ca in aer sunt suflete sub forma energiilor. Eu cred doar in ceea ce vad si consider ca este bine, altfel prin imaginatia noastra, crezand foarte mult in ceva, s-ar putea sa se-ntample. E frumos sa-ti doresti numai lucruri bune si frumoase, insa toate simturile si starile fac parte din viata noastra si trebuie sa fie cate putin din toate, moderat, si nu in mod excesiv, orice e prea mult strica. Bunicii mei care au murit, au fost batrani, insa ma gandesc cu dragoste la ei, la toate clipele copilariei cand mergeam in vacante, si chiar daca toti avem si bune si rele, eu imi amintesc cu placere toate clipele frumoase si prefer sa mi-i amintesc cu dragoste.

Iubirea este sacra lege a convietuirii, a succesului, a fericirii. Nimeni nu rezista unui suflet plin de iubire, nici frica, nici uratul, nici dusmania. Numai timpul decide cand va fi randul nostru - iubeste mult si iubeste intens.

Timpul

♫♪........ Manuel Franjo - Tiempo.mp3 ........♪♫

tiempo, no dejes que el tiempo/te ayude a olvidar nuestro amor/a olvidar el calor
tiempo, detén el momento/las horas te alejan de mí/ya el silencio está aquí
[chorus]
por tu amor/el sol se ha alzado cada amanecer/las noches me han cubierto con placer/mis ojos descubrieron el color por tí/si te vas/mi cuerpo no podría ya/respirar/mis dias se llenarían de soledad/ya nada importaría si no estas/sin tí
ya no hay tiempo/no queda más tiempo/escucha el dolor en mi voz/el silencio entre los dos
tiempo (x2)[chorus]
ya no hay tiempo/me dicen que el tiempo/ayuda a olvidar el dolor/a olvidar el amor
tiempo (x3)

Timpul se compune din acele clipe minunate ce se scurg si curg in continuare asemeni unei ape curgatoare. Picur cu picur devin istorie. Istoria vietii noastre. Cine suntem? Ce stim cu adevarat ca este real si cert in amintirea noastra. Adevarul este relativ, tine de perceptia noastra. Suntem purtati prin timp de clipa prezenta.
As putea asemana viata cu jocul "The Sims", unde personajele trebuiesc alimentate pe toate planurile: hrana, iubire, socializare, un job, dar si aranjarea si utilizarea celor din casa lor le inspira anumite stari, de exemplu anumite activitati ca cititul, cantatul la pian, cumpararea unui tablou...etc ii poate binedispune si pot efectua alte treburi mai importante si implicit avansa in scopul propus.
Atunci cand astepti in statie ti se poate parea o vesnicie fata de momentele in care te distrezi si trec atat de repede...dar ce s-ar intampla daca toate clipele le purtam prin timp asemeni unui drog, asemeni unei betii de viatza, le cuantifizam in esenta lor extremului, sublimului? Orice om are nevoie de o motivatie pentru a desfasura o actiune. Daca acea motivatie vine din deschiderea catre frumos, interiorul nostru sublim? Se stie ca nu poti trai o stare de fericire permanenta deoarece nu ai mai putea face diferenta si aceasta stare de fericire nu ar exista, dar nu am putea-o dezvolta? Experimentand gusturi si simturi noi am putea dezvolta aceasta stare de suprematie si atunci...acea asteptare ar putea dura mai putin, exact ca in momentele cand te distrezi. Experimentand ceva intotdeauna nou vei uita sa te plictisesti. Cat de bine te cunosti, ce-ti place sa faci? Fa-o atunci cand vrei sa alungi stressul, fa ceva nebunesc ce n-ai fi facut ieri dar vrei sa faci acum si nu poti face maine. Care este logica? Pai ejti purtat in timp prin clipa prezenta. Daca ai stii la ce varsta mori cu ce te-ar ajuta? Simplu: am X ani cu care vreau sa fac N lucruri, dar pe parcursul perioadei X imi doresc sa fiu sanatos atat fizic cat si spiritual. Toate religiile lumii povestesc lucruri exemplare, pozitive la care sa meditam, oricarui om ii trebuie o credinta, un dumnezeu. Si unui copil daca ii dam ca exemplu o actiune pozitiva va exceda in timp catre acea actiune pozitiva si invers daca ii dam ca exemplu o actiune negativa va tinde sa creada ca acea actiune negativa e calea lui, exemplu de urmat.
Destinul adus de clipa. Crezi in destin? Acea clipa din subconstient care ne doreste sa fim aici acum. Subconstientul nostru este dictat de amintiri, cele din copilarie (molestari, primul sarut, prima dragoste, prima escapada...etc), el spune constientului mai mult decat constientul ne dicteaza in actiunile noastre. Daca ti se-ntampla ceva rau, sa dam vina pe destin, el este cel care a vrut sa treaca masina pe langa mine pe timp de ploaie si sa ma stropeasca inainte de-a merge la interviu. De fapt ce-i leaga pe oameni in general sunt...insusi slabiciunile lor.
Clipe ce se scurg, deosebit de frumoasele clipe ce trec mai apoi in amintiri..te-ating cu caldura lor, fiecare cuvant spus printre clipe este transmis universului, fiecare emotie ce curge pe chipuri de oameni, fiecare gesticulatie a trupului transmite emotii si stari celor din jur...toate purtate in timp de clipa! Traieste clipa ce trece prin viata ta si nu te purta prin viata ca sa treaca clipele ;)

Doar Timpul...(povestire cu talc)

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…